DETTI DI ZIA GINA

 

                                                        

Lu genji è com’ l’accdent’ a chi pii e chi non pie.

Strusc mulic e pass;

 Un a un’ se ne va li strangaiun.

A second d’ lu suldat i’ sa’appen la sciabbul;       

S’ li niput fuss’ bbun non s’ levess da li viggn’

Robba vicchie in cas’ d’ pazz’ mor.        

Mò esc li ‘mpresarii

Vin acet e pan fungat salv’ la cas.

Finit la cuccagn, l’imbusct’ fan partenz.

A la prima t’mpir d’agost’ lu ricc e lu pover s’arcunosc.

A lu stracciat, moccch lu can.

N’n fa fredd? N’ vit quanta cill murt iu’ nderr!?

Andare a messa la domenica e le altre feste se sei comandato.

Piove e esc lu sol, pur li vicch sa‘ n’amor  ovverossia La verda’ a secc.

Esclamazione : la fess d’ ziit’.

A la mess n’ci vaje pecchè so’ ciupp, a la cantin c’ vaj pian pian.

E’ mij li ‘rfuttatur ch l’ cipp all’ucchije.

Da lu cattv pagator ti pije quell che tt’ vò dà.

Ahh, là bell’ fam’a nir!!!

M’n’ vuj  ìj  sobr’ a lu munt, Curn’ pe’ n’ vdè, né sintì  chiù nisciun’  

Ha  r’mast nt’ ernòs (nel senso di ‘interrrotto’, discorso o cosa, che non ha avuto seguito perché appunto “rimasto inter nos”, tra di noi).

Sa’r’fatt’ l’amant  - e la cupert’ !

E’ duur d’ scudaije, ovvero tè lu serrechhiel à a  lu burs’llin’. 

Chi la po’ la po’. Chi n’n la po’ la strascin.

Lu caipirr.

Bell’ucch’ che purt n’front.

Guardatemi chi sono io.

Don Caitan ch mezz’ baff.

Lu  faccion ch n’ucchij sol. 

La pecura matt.

T’è ‘na vocc ch i pazzii ch li recchie

E’è long com na quaresm

Stir li chiapp

Fa coma dic lu predd, no com lu predd fa

Ha vist lu corr e lu scappà

 nìg la ppò manc lu diavul, salvenn la tavul

tenev na facc ch i s’ putev dà l’uij sand

s’ha fatt lu son n d’lu curallar.

I’ ha fatt dic li  p-crimmc

N’artè nu sold p’ dint

Lu pavon ch sciccis n’canton

Nu par di recchi , s’i qunta vocc stracc!

N’artè l’ucch p’  piagn’

Bors ch sti d’anninz fatt’ avant ca qua c’vo li quatrin e no li caant’.

Cucù n’è chiù.

Muse onde non disse mai male di niscun.

Chi va a lu mulin, s’infarin.

Arnast com don Palicucc, che na man anniz e una arret.

Bell’ucchie che put n’front.

Chi tè lu cell n’man e ns’lu spium, arnunc a la furtun.

Lu can’ moccche a lu stracciat’

E’ mij li rfuttatur ch li cipp all’ucch.

Lu faccion ch n’ucch sol  (il sedere).

Sa chiù lu patut ch lu saput.

Don cazzian ch’mezz’ baff.

Signor fermate il treno che mi scappa da cacare.

Cort e malcavat.

Nu pezz d ‘ndidirindì attaccat ch nu fil.

 Lu cul ch n’ha vist’ mai li cazz’ p’ cent’ann s’ n’ mravigliò.

E’ la canzon d’ gall e d’ pavon.

M’ n’ vuij j su la muntagn d’ mont Curn’, p’ n’ vdè né sntì nisciun.

Lu diav ha nventat li pendul, ma non li cuperch’.

Tu si’ Urazzie, ch r’futtt e n’, rngrazie.

N’cunpagnij piò moij lu frat’.

Chi si vergognò, digiunò.

A la mess nc’vaij pecché so ciupp, a la cantin c’vaij pian pian.

Ti mes’ com giuvdì mez a la sttman.

So r’mast sol: maritm è mort e la ficur squadracchiat mezzz all’ort.

A second d’ lu suldat i’ s’appenn la sciabul.

Ha r’mast ‘ndrnos (Da inter nos), qualcosa o qualcuno che è rimasto inconcluso o interdetto.

Da ‘na part penn la som.

 

 

 

 

 

lA RACCOLTA è INCOMPLETA ED ASPETTA DI ESSERE IMPLEMENTATA .

Commenti